Narghileaua "pacii" in Orientul Apropiat

Mahmoud Ahmadinejad e multumit.

Fara indoiala. Presedintele Iranului, Ahmadinejad soarbe din narghila multumit. Mahmoud este un om modest si sarac. Narghila este bucuria sarmanilor, necajitii fac rost de doua parale pentru cateva fire de tutun si un carbune incins. Ati baut vre-o data o narghilea? Daca nu, orice bucurestean mai cu stare se poate duce intr-o seara la restaurantul Picolo Mondo, si dupa cateva feluri rasaritene si o sticla din vinul patriei poate comanda odata cu cafelutza si o narghilea. Astazi tutunul se prepara cu arome de mar sau trandafir, si fumul filtrat prin apa se racoreste si atinge delicat palatul, dandu-ti o stare de nirvana care te face sa uiti si de razboiul din Orientul Apropiat si de Gigi Becali, viitorul presedinte al Romaniei din strada Aleea Alexandru numarul unu.

Cum ziceam, Mahmoud e foarte multumit. Membrii Consiliului de Securitate urmaresc cum diplomatii Frantei si Statelor Unite, descaltati si cu sosete in picioarele care se odihnesc intr-un lighean aurit, asuda sa ajunga la o intelegere care sa multumeasca in primul rand opinia publica de aici si de acolo. Francezii isi vor termina vacanta de vara, pregatindu-se de vacanta obligatorie de toamna, atunci cand viile s-au parguit si vinul nou curge in pahare stropind un “chevre” gustos.

Interesant, reprezentantii din Consiliu ai Rusiei si Chinei stau deoparte si urmaresc cu un oarecare interes efortul colegilor , au toate cartile in mana si isi numara asii ascunsi in maneca ce vor fi scosi, cred ei, la momentul potrivit. Mahmoud insa stie ca vremea sosirii pe pamand a Imam-ului al doisprezecela, Mahdi, se apropie. Caci tratativele care se poarta in urma si pe seama bataliei de la granitele Libanului cu Israelul au amanat discutiile legate de programul lui nuclear. Si atunci cand vor fi reluate, vesul va fi descoperit ca are dinti galbeni si gaunosi care nu mai sunt in stare sa muste .

Natiunile din lumea democrata au uitat sa se ridice la inaltimea evenimentelor si sa judece in perspectiva istorica. Mai curand conducatorii acestor natiuni, care impreuna alcatuiesc acest nou Imperiu Roman, atacat la frontiere de barbari si care, acum ca atunci, prefera dulceata clipei, craticioara cu cassoulet, confruntarii curajoase pe campul de lupta.
In Israel insa, situatia este si mai curioasa. Natiunea este gata de lupta si de sacrificii, guvernul insa a clipit primul in fata lui Mahmoud Nassralah Ahmadinejad.

Sa presupunem ca Ahmadinejad mai avea nevoie de o luna de zile pana la definitivarea Bombei si pregatirea unei incercari nucleare In desertul persan. A capatat acest cadou, si vom vedea, credeti-ma , cum Ahmadinejad isi va aprinde narghila de la taciunele nuclear.

Ahmadinejad isi imparte timpul intre nargileaua lui si telefon. Asteapta sa primeasca stirea ca totul este pregatit pentru intrarea nebunului in clubul care nu vrea sa-l primeasca. Dupa cum se vede insa, volens, nolens, Mahmoud, desi are ciorapi puturosi si gauriti se va aseza la masa nucleara cu dinti sanatosi, ascutiti ,flamanzi si stralucitori. Cu siguranta isi va aduce si narghileaua la ospat.