Balcania eterna, re-citire de re-citire.

I.L.Caragiale, Mateiu Caragiale –Pasadia,Pantazi, Pirgu si ….Cioran.

Matei Calinescu este un Maestru in recitiri. Se intalneste cu alti mari re-cititori, Kundeira printre ei. Ceea ce distinge marea literature de maculatura este tocmai faptul ca recitirea se poate face numai acolo unde prospetimea se pastreaza intacta.

Recitirea “Crailor”, recitire repetata in diverse perioade si cu felurite nivele de intelegere, aceasta re-citire astazi pe fundalul actualitatii romanesti, este un exercitiu pe atat de fascinant pe cat este necesar, intr-un moment aparent istoric si anume intrarea oficiala a Romaniei in conglomeratul numit Uniunea Europeana.

Craii de curte veche bat caldaramul Bucurestiului anilor 1910-1911. Astazi, aproape o suta de ani mai tarziu, ma intreb cu ce este diferit spatiul dambovitean actual cu cel de pe vremea celui de al treilea hagialac, si imi raspund, uimit, :cu nimic. Gorica Pirgu, “eroul transcendental” a cucerit Romania. Parlamentar sau senator , milionar in EU, a scapat teafar si nevatamat din doua razboaie mondiale, a fost si roman verde si roman rosu, dupa nevoie, a redevenit capitalist flamand si se simte minunat in mediul bizantin balcanic. Rezultat al unui proces de decadere a Imperiului Bizantin care va dura se pare , cum spune Matei Calinescu “pana la sfarsitul lumii celei mari”… O lume care capata si un nume, sau re-nume, Balcania. O lume nu disparuta ci “intr-o stare de perpetua disparitie”.
Din aceasta lume acum o suta de ani, I.L. Caragiale vrea sa fuga cu orice pretz, Mateiu fiul se imparte in trei, in Pasadia ,in Pantazi si in Pirgu, fuge stand pe loc cu primul, calatoreste visand cu al doilea, si se integreaza in Balcania sau se adapteaza “sufletului spurcat si scarnav al Bucurestiului” impreuna cu cel de al treilea.

Marele Ion Luca nu este un pionier al exilului. Voltaire, Hugo, Rousseau, Nietzsche sau Joyce , fratii Mann, un lung sir de exilati din tara lor de bastina. Mi se pare insa ca este singurul care fuge nu dintr-o conjunctura politica nefavorabila ci fuge dintr-un spatiu pe care il cunoaste intim si drept consecinta il detesta.
“Comment peut-on etre roumain” se intreaba Cioran parafrazandu-l pe Montesquieu. Matei Calinescu , face pereche din Pasadia si Cioran si citeaza din acesta din urma: “Quelque bonne volonte que j’eusse depensee, aurai-je pu, sans(mon pays) gacher mes jours d’une maniere si exemplaire? Manquer sa vie, on l’oublie trop vite, n’est pas tellement facile: il y fault une longue tradition, un long entainement, le travail de plusieurs generations. Ce travail accompli, tout va a la merveiile…”

Stateam de vorba deunazi la Bucuresti cu o fermecatoare si tanara doamna. Femeie de afaceri iscusita, cu o cultura insa aproximativa. Am fost surprins sa aflu ca “invatase” la scoala “Craii”- lectura obligatorie.
Daca as fi ministrul invatamantului intr-un guvern roman luminat, as impune re-lectura obligatorie a “Crailor” in contextual acceptarii Balcaniei ca membra in Uniunea Europeana. Caci daca Balcania nu dispare este foarte posibil ca la Bucuresti sa ramana doar Pirgu si fratii lui siamezi. Si cate un Pasadia sau Pantazi, reveniti nostalgici din Exil.