La Gura Portitei

Gura Portitei

Alexandru Bittner, definit drept “om de afaceri contestat” in Romania a reusit, avandu-l in spate pe Adrian Nastase sa concesioneze intinderi mari de ape si pamanturi, in delta Dunarii. Daca discutam teoretic perioada capitalismului primitiv in Romania fie vor fi multi care fie vor spune “nu se putea altfel”, fie vor gasi elemente pozitive in privatizarea grabita si probabil de foarte multe ori, frauduloasa a bogatiilor tarii, naturale sau nu.
In orice caz, dupa cum am fost informat de un om al deltei, in brambureala de dupa revolutie Delta Dunarii era in mare pericol, concesionarea ei a dus la o ordine care I-a nemultumit pe foarte multi, mai ales braconierii din zona sau personae care I-au inviditat si ii invidiaza pe cei care “s-au miscat repede”.
Amenajarea turistica de la Gura Portitei este unul dintre rezultatele acestei miscari rapide, un rezultat mult mai simpatic decat ar fi putut sa fie. Si anume, pe limba ingusta de nisip care separa Lacul Reazelm de Marea Neagra, acolo unde se afla o cherhana si instalatiile necesare pescuitului a fost amenajata cu sensibilitate si bun gust o dotare turistica. Materialele de constructie folosite sunt caracteristice zonei, acoperisuri de stuff, tencuiala alba, pietre de rau, etc. Nimic construit pe inaltime care ar fi putut sa tulbure linia orizontului care te inconjoara. Cherhanaua transformata intr-un restaurant, case pe un singur nivel alcatuite din module de camere foarte spatioase cu terasa spre lac, de unde poti pescui in tihna sau unde poti sa-ti legi barca cu motor sau fara , din dotarea pescarului amator instarit. Pe plaja, cabane minuscule pentru turistul mai econom, plus doua tabere de corturi pentru turistii cei mai economi, adica studentii si elevii din clasele mari care vin sa-si petreaca cateva zile in delta.
La Gura Portitei se ajunge cel mai rapid din Jurilovca, dupa Tulcea cealalta poarta spre Delta Dunarii. O salupa “rapida” traverseaza lacul in douazeci de minute, o ambarcatiune improvizata, un vaporas asemanator celor cu care treci Gangele face mai bine de o ora pana pe laguna sau inapoi.
Odata ajuns la Gura Portitei si instalat, te poti bucura si de mare si de lac, dupa preferinte. Nisipul plajei este special, un nisip macinat (de timp) gros, cu scoici superbe pe care le poti allege si le poti admira formele impecabile. Iar marea, neagra asa cum ii spune numele.
Picior de turist strain nu era la Gura Portitei, in afara de mine care sunt pe jumatate. Caci Gura Portitei nu este un loc pentru turistul experimentat si pretentious, sensibil la raportul corect prêt-calitate. Odata ajuns la Portita si daca n-ai venit echipat cu reserve de mancare si bautura de peste mal, atunci intri pe mana furnizorilor de servicii care sunt unul si numai unul. Totul tine de patronul misterios, care hotaraste cat , cum si cand. Camera mai dichisita bate inspre 100 de dolari pe noapte, o masa la restaurant nu costa mai putin de 25 EU pentru doua personae, o bere sau apa minerala sau o inghetata inca un 15 EU pe zi, ca nimic, asa ca bugetul unui cuplu care n-a venit prevenit sau dotat ajunge la un 150 –200 EU pe zi, tout compris. In cele trei zile cat am stat, nimeni nu a intrat in camera sa faca curatenie, s-a intrat o singura data cand s-au adus prosoape proaspete si doua sapunele minuscule.
Daca ai o nevoie urgenta si trebuie sa ajungi la Jurilovca, salupa “rapida” costa 80 de dolari. Magazinul turistului este mai mult de forma, intr-o baraca spatioasa gasesti doua , trei feluri de inghetata, brichete dar nu tigari… si cam atat. Plus doua , trei perechi de shlapi numarul 42.
Tigari poti gasi. La barmanul saritor, care iti vinde un pachet la pretz dublu.
Dar surpriza cea mai grozava, de care site-ul locului nu sufla o vorba, sunt tantarii crunti, hamesiti si neiertatori care, la asfintit se napustesc peste tine si te halesc de sus pana jos. “Shpreiul” salvator nu era nici el de gasit, nu la receptie si nu la magazinul de pe plaja.
Se poate comenta in sus si in jos. La intrebarea pe care oricine si-o pune, atuni cand pleaca, “ma voi intoarce sau nu”, eu raspund, da, ma voi intoarce. Dotat, cu tigari, “shprei” si biscuiti, poate si cu o undita, poate si cu unul dintre amicii mei care au in dotare o salupa”rapida”. Caci oricum as intoarce-o, locul este frumos.
Voi pune la poze cateva imagini, inclusive arta practicata la Portita, n-am aflat numele “artistului” dar poate fi apreciat umorul lui, voit sau nevoit.deD