Actori neputinciosi intr-o tragedie clasica.

Sa incep cu finalul, la sfarsitul ostilitatilor sau razboiului actual, ambele parti combatante vor declara victorie. Aranjamentul care se pregateste ia in considerare acest fapt, si incearca sa-l potriveasca in asa fel incat aceste declaratii sa fie posibile.

Pentru moment, unii comentatori considera ca Israelul nu are incotro, el trebuie, by hook and by crook sa iasa invingator din conflict. Cum invingator, aici nu este prea clar.
Razboiul scoate in evidenta, pentru un necunoscator ca mine, neasteptata putere atat militara dar cu mult mai surprinzator, politica a Hisb’allah-ului. Daca la un sondaj de opinie mai mult de 50% din populatia crestina si cca 40% din populatia druza sustin actiunea ostila a Hib’allah-ului, Libanul este pe departe altceva decat credeam eu inainte de declansarea ostilitatilor. 90% din populatia shiita, 53% crestini, 40% druzi impreuna, majoritate libaneza clara sunt pentru razboiul cu Israelul, razboiul se arata deci a fi un razboi Israel- Liban, si trebuie tratat ca atare. Desigur ca in spatele combatantilor stau forte si interese straine, desigur ca acest razboi este inca un episod dintr-un razboi mondial care , vrem nu vrem , ia amploare.

Pentru Israel, acest razboi este inca un razboi pentru insasi existenta statului, asemenea celor din 48, 67 si 73. Marea diferenta, la bine si la rau, este ca acest razboi este , deocamdata doar un episod, din razboiul pentru existenta al lumii democrate, luminate , civilizate si indestulate…

Israelul nu-si poate permite deci sa piarda acest razboi. In principiu lumea civilizata si indestulata trebuie sa-l castige deasemenea. Diferenta dintre noi si ei , diferenta esentiala, este ca pentru noi actuala conflagratie este un razboi pentru existenta, in schimb pentru ei poate aparea doar ca o batalie dintr-un razboi de mai lunga durata, care poate fi, eventual, pierduta.

In momentul de fata sunt doua alternative :a. un aranjament in care cele doua parti vor putea declara victorie, cu alte cuvinte noi ne salvam doar aparent fata, pierdem insa de fapt razboiul, obtinem inca un armistitiu inconcludent, vestul imbelsugat rasufla usurat si amana inclestarea finala, care , calcule “matematice” simple arata ca este inevitabila.
Si b. largirea conflictului si transformarea lui intr-un razboi de mari proportii, cu Iranul si Siria , razboi pe care vestul imbelsugat nu si-l doreste si mi-e frica ca nu este capabil sa-l poarte.

Peste x ani de zile, printre ruinele si cenusa care vor ramane in urma ultimei batalii ale acestui al treilea sau al patrulea razboi mondial, cei care vor ramane in viata si capabili sa-si aduca aminte, vor spune : ce bine ar fi fost daca am fi dus aceasta ultima batalie acum x ani de zile…

Suntem martorii unei tragedii clasice. Cunoastem finalul, cunoastem si vointa zeilor si suntem neputinciosi.deD