Bazar...de la Edelina Sterling Stoian

BAZAR

Senzatiile, imaginile, zgomotele, aromele te coplesesc, pun stapinire pe tine. Culori vii, stridente iti atrag privirile, strigatele negustorilor iti strapung timpanele, miresmele te ametesc. E poate singurul loc unde exista inca posibilitatea de a calatori in trecut. Bazarul oriental, simbol al culturii islamice, atrage ca un magnet turistii occidentali. Dar nu toate bazarurile sint identice, nici macar nu se numesc la fel.

In tarile Magrebului, Maroc, Tunisia si Algeria, unde si-a lasat amprenta puterea coloniala franceza, labirintul de stradute inguste, pe care se inghesuie magazine, pravalioare si dughene se numeste SUK, in araba – piata. Din Marrakesh pina la Damasc, din Ierusalim pina la Istanbul, din Beirut pina la Baghdad - toate bazarurile au, insa, ceva in comun si anume - tocmeala. Obicei vechi de cind lumea, de cind se facea negot in zona Nilului, la Tigru si Eufrat. Peninsula araba a devenit iute centrul comertului international cu alimente, textile, metale, pietre pretioase, arme si mai tirziu cu parfumuri, condimente din India, matase din China. Negutatorii erau navigatorii, pietele erau corabiile. Pina cind, in anul 550 inainte de Hristos, vechii persani au inventat primul sistem postal international. Pe o distanta de 2.700 de kilometri, de-a lungul asa-numitei cai regale, incepind din Susa, capitala de atunci a Persiei, trecind prin Armenia, Kappadokia (actuala Turcie), pina in Frigia si Lidia in partea de apus a Asiei Mici, la fiecare 25 de kilometri au fost construite hanuri unde zi si noapte poposeau negutatorii pentru a-si vinde marfa si a-si continua apoi drumul. Acestea au fost inceputurile bazarului. Dar traditia bazarului, asa cum il cunoastem astazi, a aparut dupa moartea profetului Mohammed, in anul 632 dupa Hristos, odata cu extinderea vertiginioasa a Islamului.

Bazarul oriental functioneaza conform unei supreme legi nescrise, a carei respectare este obligatorie atit pentru negustori, cit si pentru cumparatori. Tocmeala. O adevarata arta: clientul trebuie sa para indiferent, neinteresat, cu atit mai neinteresat cu cit negustorul incearca sa-si ridice in slavi marfa. In fiecare bazar, din Magreb pina in Asia Mica, marfurile pentru turisti sint aceleasi: vase de arama, covoare, haine de piele, obiecte din ceramica, rochii brodate cu motive folclorice, imitatii ieftine de ceasuri si genti.. Cind incep sa va iasa in cale dughene cu legume, condimente, papuci din plastic, tenisi ieftini, macelarii de doi metri patrati si frizerii nu cu mult mai mari, cizmari si croitori – inseamna ca ati ajuns in bazarul localnicilor, unde doar arareori se mai rataceste cite un turist in cautare de bijuterii sau parfumuri. Deschide un flacon pe care scrie: parfum de lotus, il adulmeca nerabdator sa patrunda vraja Orientului si constata surprins ca mult-laudatul parfum exotic nu e altceva decit apa chioara. Riscurile şi farmecul bazarului...

Edelina Sterling-Stoian